Cla fat pierdute
Un exemplu de fonturi moderne În tipografie, Modern alias Dido și Neoclassicus este o clasificare care a fost dezvoltată la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a continuat să fie utilizată în cea mai mare parte a secolului al XIX-lea.
A fost o ruptură radicală cu tipografia de atunci. Caracteristicile fonturilor moderne Cla fat pierdute printr-o axă verticală, un contrast ridicat între cursele groase și subțiri și serifele plate și ascuțite, fonturile moderne de clasificare sunt mai greu de citit decât stilurile de tip anterioare și ulterioare concepute pentru text.
Cu toate acestea, ele sunt mai distinctive decât fonturile de tranziție care le-au precedat. Unele dintre variantele ulterioare ale fonturilor moderne includ serifele de frunze cu serifuri pătrate îndrăznețe uneori considerate cu totul o clasificare separată și stilul Clarendon înrudit, cu forme rotunjite mai puțin contrastante și mai moi.
Caracteristicile fonturilor moderne
Un stil serif, Fat Faces, poate fi descris ca Didone sau modern pe steroizi cu accidente vasculare îndrăznețe care fac liniile serif plate chiar mai subțiri și mai extreme. Se utilizează pentru fonturi moderne Fonturile moderne sunt uimitoare de utilizat ca titluri sau titluri.
De multe ori funcționează bine și în logo-uri. Unde nu funcționează bine este în textul principal. Fonturile moderne sunt greu de citit la dimensiuni mici, iar cursele fine pot dispărea.
Un alt loc pentru a evita utilizarea fonturilor moderne este opusul tipului din proiectul de imprimare. Deoarece fluxul de cerneală este redus pe hârtie, cursele extrem de fine ale fonturilor moderne pot fi completate și pierdute în zona de tip invers.
